De mai bine de un an, Alina Nelega, dramaturg și regizor, profesor-coordonator al unui masterat de scriitură dramatică la Universitatea de Arte (Târgu-Mureș), este Directorul Artistic al Trupei ”Liviu Rebreanu”, Teatrul Național Târgu-Mureș. Perioada menționată a fost una de creare și de demarare a unor proiecte, de eforturi comune pentru toți cei implicați în revenirea acestei trupe cât mai aproape de publicul său. Un astfel de proiect al teatrului este și 50 de ani de interculturalitate – Teatru în limba română la Târgu-Mureș (7-11 noiembrie 2012).
Crenguţa Manea: Ce rațiuni de ”politici teatrale” au determinat organizarea acestei serii de manifestări la Teatrul Național Târgu Mureș?
Alina Nelega: Nu e vorba despre o « politică », alta decât cea a memoriei culturale. Grija față de realizările celor care ne-au precedat este importantă, la fel de importantă ca arhivarea memoriei – un domeniu în care noi, românii, suntem deficitari ca și cultură. Trebuie spus, în același context de recuperare a memoriei, că existența noastră alături de trupa maghiară, într-o comunitate bilingvă, interculturală, face din trupa română a Teatrului Național Târgu-Mureș un model cultural unic, special.
În același timp, ne îndreptăm privirea și spre prezent și, mai ales, spre viitor – încercăm să readucem publicul la teatru – și nu numai publicul de limbă română, ci și cel maghiar. Dar acest demers este în egală măsură și al trupei maghiare, de asemenea interesată de publicul românesc – de aceea, spectacolele sunt supratitrate (în limba maghiară și, reciproc, în limba română). Trebuie să spun că în ultimul deceniu spectacolele Naționalului târgumureșean – trupa română – au fost sub valoarea de « național ». Critica de specialitate și-a spus cuvântul, de câteva ori chiar furibund – iar, până la urmă, el a fost auzit de forul nostru superior, respectiv Ministerul Culturii. (Iată că, totuși, lent dar decisiv, presa are putere!) Ceea ce încercăm să facem de un an încoace, împreună cu Directorul General al teatrului Naţional din Târgu Mureş, actorul Gáspárik Attila, este să plasăm trupa română pe o direcție, să lucrăm pe proiecte, să deprăfuim repertoriul, să ne deschidem și spre comunitatea maghiară, asumându-ne rolul pe care-l avem în acest oraș – și, de asemenea, să ne deschidem internațional. Nu în ultimul rând -ba chiar în primul! – deschiderea se adresează comunității teatrale românești, unde a început să crească gradul de vizibilitate al trupei române a Naționalului târgumureșean.
C.M. În program sunt cuprinse manifestări în colaborare cu Universitatea de Arte din Târgu Mureș. Care e sensul acestui parteneriat?
A.N. Este un privilegiu să ai de unde să-ți împrospătezi forțele de creație. Parteneriatul cu școala este, de aceea, logic și necesar. Multă vreme, actori talentați absolvenți ai acestei universități au plecat din teatru, pentru că nu au avut proiecte (Marius Turdeanu, Nicu Mihoc, Dan Glasu – ca să dau doar câteva nume, foarte cunoscute). Azi au început să se întoarcă, ei reîncep să colaboreze în acest teatru. Vrem să creăm un context artistic care să atragă tinerii, să lucrăm îndeaproape cu școala – ceea ce am și început să facem, nu numai în spectacole, dar și editând o nouă colecție de « Teatru de Buzunar », în colaborare cu editura Universității.
C.M. De asemenea, în programul celebrării celor cincizeci de ani de interculturalitate la Târgu Mureș sunt prezentate, în afara spectacolelor teatrului Dvs., și reprezentații ale unor trupe străine. Cred că intenția este de a deschide, pentru trupă ca și pentru publicul de teatru din oraș, anume perspective; care ar fi acestea?
A.N. În primul rând, țintim comunicarea între publicul român și maghiar, căci aceste spectacole sunt adresate în egală măsură ambelor publicuri – apoi educarea gustului, cunoașterea altor modele culturale. Aș vrea ca această trupă română, pe nedrept căzută într-un con de umbră, constând din actori minunați și tehnicieni foarte fideli, să se bucure de reputația pe care o merită, de proiecte cât mai nuanțate. Au început deja semnele bune, iar prezența spectacolului nostru Carmina Burana la FITS (Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu), la Toamna orădeană, la FNT – București, invitațiile pe care le avem deja la Festivalul de la Brașov și în alte locuri, participările altor spectacole la festivaluri – o dovedesc. Deja suntem invitați la Festivalul Dramaturgiei Contemporane de la Timișoara, am luat un premiu de interpretare masculină la Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea. Începem, treptat, să ieșim la lumină.
Nu în ultimul rând, dorim să atragem artiști importanți să lucreze la Tg. Mureș, cu trupa română. Aceast lucru s-a mai întâmplat într-un trecut, din păcate destul de îndepărtat, pe care-l sărbătorim acum, în noiembrie. Dar vrem să emulăm trecutul, așadar lucrăm cu artiști carismatici ca Gigi Căciuleanu, Theodor Cristian Popescu, Anca Bradu, Velica Panduru, Judith Dobre-Kothay. Am lansat un program pentru tineri numit Teatru de Risc. Continuăm prin proiecte de calitate: la anul vom avea spectacole semnate de Cristi Juncu, Radu Nica, precum și un festival propriu, care credem că va trezi interes. În premieră absolută, profit de ocazie să vă spun că el se va numi Scena 9 și se va axa pe artiști tineri și pe colaborarea cu teatrul independent. Și acesta este doar începutul. Colaborăm deja de un an cu FITS, aducând spectacole de la Sibiu, pentru publicul târgumureșean. Și mai pregătim și alte proiecte de anvergură, demne în sfârșit de denumirea de « național ».